Incredibila istorie paralelă a religiilor 2/6

Povestea israeliţilor şi a evreilor este în cea mai mare parte o invenţie, un voal în spatele căruia a fost ascuns adevărul

Urmărește-ne pe Facebook:

Una din explicaţii este legată de faptul că vârful muntelui este mai aproape de simbolul Dumnezeului lor: Soarele. Muntele Sion înseamnă Muntele Soarelui. Chiar şi astăzi, soarele care răsare deasupra munţilor de la răsărit este unul din principalele simboluri ale Frăţiei. Povestea israeliţilor şi a evreilor este în cea mai mare parte o invenţie, un voal în spatele căruia a fost ascuns adevărul. Nici un alt popor nu a fost amăgit atât de tare ca cei care îşi spun „evrei”. Aceştia au fost terorizaţi, folosiţi şi manipulaţi în maniera cea mai grotescă şi mai lipsită de milă de propria lor Elită, pentru a implementa o Agendă pe care marea majoritate a evreilor nici măcar nu o cunosc. Nu există nici un exemplu mai elocvent în acest sens decât maniera în care clanul „evreiesc” al Rothschild-zilor (în realitate reptilieni pur-sânge) a sprijinit cu fonduri, şi nu numai, venirea la putere a naziştilor, lăsându-i pe semenii lor de rang inferior să suporte consecinţele. Povestea levită a Exodului nu este decât o perdea de fum menită să ascundă furtul cunoaşterii „ebraice” din şcolile misterelor egiptene după infiltrarea acestora de către Frăţia Babiloniană. Egiptenii au considerat revelaţia lui „Iehova” o crimă comisă împotriva ştiinţelor sacre.

Istoricul şi iniţiatul francmason Manly P. Hall afirmă că religia de stat din Egipt s-a transformat la un moment dat în magie neagră şi că activităţile spirituale ale oamenilor erau paralizate de obedienţa deplină faţă de dogmele formulate şi impuse de preoţime. Această descriere corespunde perfect modului de manipulare al leviţilor-babilonienilor, respectiv al tuturor religiilor care au apărut ulterior pe baza acestor minciuni, inclusiv creştinismul. Acest aspect este foarte important: iudaismul, creştinismul şi islamul îşi bazează credinţele pe aceleaşi poveşti scrise de leviţi după şederea lor în Babilon. Acesta a fost momentul istoric cheie care avea să permită controlul lumii de atunci şi până în prezent. Cunoaşterea furată de leviţi de la egipteni şi răspândită după şederea lor în Babilon a devenit cunoscută sub numele de Cabala (sau Kabala, Qaballa), termen care provine de la rădăcina ebraică QBL, care înseamnă „de la gură la ureche”.

Povestea israeliţilor şi a evreilor este în cea mai mare parte o invenţie, un voal în spatele căruia a fost ascuns adevărul

Aceasta este metoda folosită pentru a comunica informaţiile cele mai secrete iniţiaţilor. Cabala este ramura ezoterică a iudaismului, care nu reprezintă altceva decât o acoperire a Frăţiei Babiloniene, la fel ca şi Vaticanul. Cabala este cunoaşterea secretă ascunsă în codurile Vechiului Testament şi ale altor texte din vechime. Iudaismul nu reprezintă decât interpretarea literală a acestor texte. Aceeaşi tehnică este folosită de toate religiile. Un exemplu de codificare levită se referă la numele celor cinci scribi: Garia, Dabria, Tzelemia, Echanu şi Azrel, aşa cum apar acestea în cea de-a doua carte a lui Esdras sau Ezra. Iată care este adevărata semnificaţie a acestor nume:

Hm, interesant :   Misterioasa ploaie de carne din 1876

•Garia: indiciu prin care scribii antici obişnuiau să atragă atenţia că textul este fals sau că are o altă semnificaţie.
•Dabria: cuvinte care alcătuiesc o frază sau un text.
•Tzelemia: imagini, poveste imaginară, sau adevăr indicat într-o formă obscură.
•Echanu: informaţie schimbată sau dublată.
•Azrel: numele lui Esdras/Ezra, la care se adaugă sufixul „el”.
Altfel spus, „lucrarea lui Ezra”.

Acestea sunt cele cinci nume ale „scribilor”, pe care un iniţiat le citeşte ca pe o singură frază coerentă: „Indiciu de avertizare – referitor la cuvintele – imaginate într-o manieră obscură – care au fost schimbate sau dublate – şi care reprezintă opera lui Ezra”. Există o carte intitulată Codul Bibliei care pretinde că a identificat un cod în varianta ebraică a Vechiului Testament care ar prezice viitorul. Dat fiind că unul din aceste coduri prezice asasinarea preşedintelui Kennedy de către Lee Harvey Oswald, îngăduiţi-mi să rămân sceptic în ceea ce priveşte credibilitatea acestei cărţi. Oare chiar mai crede cineva în lumea asta că Oswald l-a ucis pe Kennedy? Abstracţie făcând de această carte, există într-adevăr un cod al Bibliei, accesibil însă numai iniţiaţilor.

Autorii Bibliei obişnuiau să inventeze anumite caractere care să corespundă simbolismului lor sau se foloseau de anumite personaje reale, a căror viaţă o falsificau.

Iată câteva exemple de coduri din Biblie: una din temele cele mai comune în toate tradiţiile şcolilor misterelor se referă la cei 12 discipoli, cavaleri sau adepţi din jurul unei divinităţi. Numărul 12 este un cod, care simbolizează – printre altele – cele 12 anotimpuri şi cele 12 case zodiacale prin care trece soarele sau „zeul” – simbolizat prin numărul 13. Acesta este numărul sacru „12 + 1”, după cum îl numesc unii oameni, şi aşa se explică recurenţa cu care apar numele 12 şi 13 în toate textele iniţiatice. De pildă, avem 12 triburi ale lui Israel, 12 prinţi ai lui Ishmael, 12 discipoli sau apostoli ai lui Iisus, dar şi ai lui Buddha, Osiris şi Quetzalcoatl. Mai există apoi regele Arthur şi cei 12 Cavaleri ai Mesei Rotunde (care simbolizează cercul zodiacului), Himmler şi cei 12 cavaleri ai ordinului nazist SS, şi femeia (Isis, Semiramida) care poartă coroana cu 12 stele din Cartea Revelaţiilor (Apocalipsa).

În Scandinavia şi în nordul Europei avem misterele lui Odin, inspirate de aceeaşi rasă ariană venită din Orientul Apropiat. În această tradiţie există 12 „Drottar-i” care prezidează misterele împreună cu Odin. De fiecare dată avem de-a face cu acelaşi număr 12+1. Toate aceste istorii nu sunt adevărate din punct de vedere literal, ci reprezintă un simbolism folosit de şcolile misterelor. Aceleaşi simboluri sunt folosite astăzi de societăţile secrete ale Frăţiei pe steagurile naţionale, pe însemnele militare, în publicitate şi pe logo-urile companiilor. Una din marile creaţii ale Frăţiei, Uniunea Europeană, are drept simbol un cerc alcătuit din 12 stele. Practic, avem de-a face numai cu numere sacre şi cu elemente de geometrie sacră.

Hm, interesant :   Incredibila istorie paralelă a religiilor 1/6

Proporţiile tuturor statuilor egiptene, indiferent dacă sunt mari sau mici, reprezintă multipli de 6 şi de 12.

Alte coduri numerice din Biblie şi din mistere sunt 7 şi 40. De pildă, în Biblie avem şapte spirite ale lui Dumnezeu, şapte biserici din Asia, şapte lumânări din aur, şapte stele, şapte lămpi de foc, şapte sigilii, şapte trompete, şapte îngeri, şapte tunete şi dragonul roşu din Apocalipsă cu cele şapte capete şi şapte coroane ale sale. Legenda Ierihonului descrie marşul armatei lui Iosua în jurul oraşului timp de şapte zile, însoţit de şapte preoţi cu şapte trompete. În cea de-a şaptea zi ei au înconjurat Ierihonul de şapte ori, iar zidurile oraşului au început să se prăbuşească.

În legenda lui Noe, acesta a încărcat arca sa cu şapte perechi din fiecare animal şi cu şapte perechi din fiecare specie de păsări. Între prezicerea potopului şi diluviul propriu-zis s-au scurs şapte zile, şi tot şapte zile au trecut între trimiterea perechilor de porumbei. Arca a atins pământul în cea de-a 17-a zi a celei de-a şaptea luni, iar Noe a părăsit arca în cea de-a 27-a zi. După potop el a atins vârsta de 700 de ani. Multe din numele divinităţilor simbolice, cum ar fi Abraxas al gnosticilor sau Serapis din Grecia aveau şapte litere. Avem apoi numărul 40. Adam a intrat în Paradis la vârsta de 40 de ani; Eva l-a urmat 40 de ani mai târziu. În timpul Marelui Potop a plouat timp de 40 de zile şi 40 de nopţi. Set este luat de îngeri la vârsta de 40 de ani şi nu este văzut timp de 40 de zile. Moise ajunge la Midian la vârsta de 40 de ani şi rămâne acolo timp de 40 de ani. Iosif are vârsta de 40 de ani când Iacov soseşte în Egipt. Iisus se retrage în pustie timp de 40 de zile.

Chiar credeţi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu? Nici vorbă.

Ea este scrisă în codul ezoteric al şcolilor misterelor. Literatura arabă a fost scrisă tot de către şi pentru iniţiaţi, dovadă că regăsim în ea aceleaşi coduri. În cele 40 de poveşti din Arbaindt (care înseamnă 40) regăsim pretutindeni numărul 40, iar calendarul lor are 40 de zile ploioase şi 40 de zile cu vânt. Legile arabe se referă constant la numărul 40. O altă serie de cărţi arabe, numite Sebaidt, care înseamnă „şapte”, se învârt exclusiv în jurul acestui număr. Aceste coduri numerice au semnificaţii mult mai profunde decât cele evidente, cum ar fi numărul de zile ale săptămânii sau numărul de luni ale zodiacului.

Hm, interesant :   Teorii științifice despre vârcolaci

Între altele, numerele reprezintă frecvenţe vibratorii. Orice frecvenţă rezonează cu un anumit număr, o anumită culoare şi un anumit sunet. Anumite frecvenţe, cu numerele, culorile şi sunetele lor corespondente, sunt extrem de puternice. Simbolurile reprezintă la rândul lor rezonanţe cu anumite frecvenţe şi influenţează subconştientul omului fără ca acesta să-şi dea seama. Aşa se explică prezenţa anumitor simboluri pe însemnele societăţilor secrete, pe steagurile naţionale, pe logo-urile companiilor, în reclamele de publicitate, şi aşa mai departe.

Nu există dovezi istorice ale existenţei unui om numit Moise. El nu apare decât în textele leviţilor şi în alte texte şi comentarii rezultate din acestea. Unii afirmă că acesta ar fi fost numele iniţiatic al faraonului egiptean Arkenaten. Acest lucru este posibil, dar varianta oficială referitoare la Moise nu are o bază istorică. Nu s-a ştiut nimic de povestea lui Moise şi de „blestemele” căzute asupra egiptenilor până când leviţii din Babilon nu au scris povestea Exodului, la câteva secole după perioada în care ar fi trebuit să se petreacă aceste lucruri.

Potrivit legendei, toate animalele din Egipt ar fi trebuit să moară de trei ori! Cum or fi reuşit acest lucru – au murit şi au reînviat din nou? Nu a existat o asasinare a primului născut al faraonului egiptean, aşa că Sărbătoarea Paştelui evreiesc (mielului pascal) nu are nici o bază istorică, fiind inventată de leviţi. Referinţa la ungerea uşilor cu sânge de miel nu reprezintă decât un cod al vechiului simbolism al mielului. Nu a existat nici o carte ebraică oficială care să facă vreo menţiune la Pentateuh (legile lui Moise) înainte ca leviţii să ajungă în Babilon.

Partea I, a-III-a, a-IV-a, a-V-a, a-VI-a

Click to rate this post!
[Total: 1 Average: 5]
(Visited 306 times, 1 visits today)

Urmărește-ne pe Facebook:

1 1

Abonează-te prin mail:

Delivered by FeedBurner