Incredibila istorie paralelă a religiilor 1/6

Incredibila istorie paralelă a religiilor

Există o istorie ascunsă şi secretă a religiilor? Există adevăruri ascunse dincolo de ceea ce suntem obişnuiţi să credem, teorii şi controverse care să demonteze convingerile care le avem cu privire la dogmele şi credinţele religioase?

Cercetările şi investigaţiile din ultimul secol par să ducă la cu totul alte demonstraţii care relevă o parte diferită de ceea ce ştim cu toţii că ar fi adevărat. Biserica şi preoţii par că ne ascund ceva. Din multe cercetări şi studii făcute în ulmii ani, se pare că faptele au stat cu totul altfel pe vremea lui Iisus, dar preoţii – vicleni şi animaţi de motive oculte – au făcut ca lucrurile să pară aşa cum au vrut ei, reducându-i la tăcere pe opozanţi. Dovada? Au condamnat la moarte şi au ars pe rug pe toţi cei care se îndoiau. Una din cele mai detaliate scrieri despre istoria religiilor este în cartea scriitorului David Icke, “Secretul Suprem” din care am selectat fragmente din capitole care le-am considerat a fi mai importante.

Sorii lui Dumnezeu

Nici un alt instrument nu a slujit mai bine Agendei elitelor decât religia. Chiar şi la ora actuală religia controlează minţile a miliarde de oameni şi limitează gândirea Mişcării Patriotice Creştine, deşi aceasta a sesizat multe alte aspecte ale conspiraţiei Frăţiei. Singurul lucru pe care nu îl pot accepta aceştia este faptul că propria lor religie face ea însăşi parte integrantă din marea conspiraţie.
Eu nu doresc în nici un caz să-i condamn pe cei care se autonumesc creştini. Printre ei se numără destui oameni care îşi manifestă prin credinţa lor creştină o spiritualitate plină de iubire. Mă refer aici exclusiv la Instituţia creştinismului şi la îndoctrinarea arogantă pe care a practicat-o în masă, pornind de la incredibil de limitata ei viziune asupra vieţii, care a creat o veritabilă închisoare mentală pentru miliarde de oameni de-a lungul ultimilor 2000 de ani.

Incredibila istorie paralelă a religiilor

Toate religiile majore ale umanităţii: hinduismul, creştinismul, iudaismul şi islamul s-au născut în aceeaşi regiune a Orientului Mijlociu şi Apropiat unde au apărut rasa ariană şi liniile genealogice încrucişate reptilo-umane, după marele cataclism de acum aproximativ 7000 de ani. Scopul acestor religii era să limiteze mintea oamenilor şi să controleze emoţiile acestora prin răspândirea sentimentelor de vinovăţie şi de teamă. Toate au avut la bază figura unui „Dumnezeu mântuitor” precum Iisus sau Mahomed, afirmând că numai cei care cred în acesta şi îi urmează poruncile îl pot găsi pe adevăratul „Dumnezeu” şi pot fi mântuiţi. Exact acelaşi lucru îl afirmau preoţii babilonieni despre Nimrod.

Controlul maselor prin intermediul religiei a început în Babilon.

Cei care refuzau să creadă în aceste bazaconii erau condamnaţi să ardă pentru totdeauna în focul iadului. Într-un mod cu totul incredibil, miliarde şi miliarde de oameni au căzut de-a lungul timpului în capcana acestei scheme simpliste, lucru valabil inclusiv la ora actuală. Dacă nu ar fi dispuşi să renunţe decât la propria lor minte şi la propria lor viaţă, încă nu ar fi atât de rău, dar ei insistă ca toţi cei din jur să facă acelaşi lucru, iar acest lucru nu mai este normal. Chiar deloc! Întrucât majoritatea cititorilor acestei cărţi vor fi cu siguranţă din rândul creştinilor şi evreilor, voi lua exemplul acestor două religii, demonstrând cum nişte poveşti simbolice au devenit adevăruri literale şi cum manipularea acestora a dat naştere celei mai puternice arme de control în masă inventată vreodată în istoria omenirii.
Pentru a înţelege ce anume se ascunde în spatele apariţiei religiilor, va trebui să vedem care a fost baza primelor religii ale fenicienilor, babilonienilor şi altor civilizaţii mai vechi decât ale acestora.

Esenţa acestor religii a fost Soarele.

Ierarhia Elitei s-a concentrat dintotdeauna asupra Soarelui, căci, aşa cum am subliniat mai devreme, înţelegea puterea reală a acestuia ca generator de energie electromagnetică care ne afectează viaţa şi comportamentul în fiecare secundă a fiecărei zile. Soarele conţine 99% din materia sistemului solar. Este suficient să vă gândiţi la acest lucru. Cine înţelege aceste cicluri solare şi natura diferită a energiilor pe care le proiectează ele, poate anticipa cum vor reacţiona fiinţele umane la diferite evenimente şi în anumite momente. La fel ca în cazul scripturilor care reprezintă baza tuturor religiilor, religia Soarelui avea două nivele ale cunoaşterii (sau iniţierii). În lumea antică, ierarhia Elitei se concentra asupra Soarelui deoarece ştia că acesta are efecte profunde asupra conştiinţei umane, în timp ce masele adorau astrul solar datorită căldurii şi luminii pe care le primeau de la el şi care influenţau în mod crucial viaţa lor, în special prin faptul că le asigura coacerea unor recolte bogate. În mod similar, un iniţiat al cunoaşterii ezoterice va citi Biblia cu alţi ochi decât creştinul sau evreul mediu. Iniţiatul va recunoaşte simbolismul, numerologia şi codurile ezoterice, în timp ce credinciosul va accepta semnificaţia literală a textului. Altfel spus, acelaşi text are rolul de a permite trecerea pe un nivel superior de cunoaştere în cazul iniţiatului şi de a crea o închisoare mentală pentru masele largi, neiniţiate.

Mare scamatorie!

Înţelegerea marilor religii nu este posibilă fără înţelegerea simbolismului străvechi al Soarelui. Anticii foloseau în special un anumit simbol pentru călătoria anuală a Soarelui. Aşa cum vom vedea în capitolul următor, acesta rămâne şi la ora actuală simbolul fundamental al Frăţiei Babiloniene. El apare atât în ilustraţiile feniciene ale zeiţei Barati cât şi pe stema expresiei britanice a acesteia: Britania. Simbolul constă în împărţirea Zodiacului (cuvânt grecesc care înseamnă cercul animalelor) printr-o cruce care marchează cele patru anotimpuri. În centrul crucii se află Soarele.

Din cauza acestui simbolism, foarte multe divinităţi ale anticilor erau născute pe data de 25 decembrie. În emisfera nordică, data de 21-22 decembrie corespunde solstiţiului de iarnă, când Soarele se află în punctul cel mai de jos al puterii sale în ciclul anual. În viziunea strămoşilor noştri, acesta era momentul în care Soarele „moare” din punct de vedere simbolic. La data de 25 decembrie (trei zile mai târziu), Soarele şi-a început deja călătoria simbolică înapoi către apogeul puterii sale din mijlocul verii. De aceea, anticii obişnuiau să spună că soarele „se naşte” pe data de 25 decembrie.

După cum vedeţi, Crăciunul creştin nu este decât un festival păgân redenumit, aşa cum sunt de altfel toate sărbătorile creştine. Să luăm de pildă Paştele. În jurul datei de 25 martie (data fixă la care se sărbătorea mai demult Paştele), soarele intră în semnul astrologic al Berbecului sau al mielului. La această dată, anticii obişnuiau să sacrifice miei, convinşi că vor obţine astfel favorurile zeilor, dar mai ales ale zeului-soare, asigurându-şi astfel recolte bogate. Altfel spus, ei credeau că vărsarea sângelui mielului echivalează cu ştergerea păcatelor lor.

Babilonienii antici credeau că Tammuz, fiul reginei Semiramida, a fost crucificat cu un miel la picioare, trupul său fiind înmormântat într-o peşteră. Când piatra de la intrarea în peşteră a fost dată deoparte trei zile mai târziu, trupul dispăruse. Cu siguranţă, aţi mai auzit această poveste! O altă manieră în care anticii îşi imaginau simbolic soarele era următoarea: un copil iarna, un tânăr de Paşti, un bărbat extrem de puternic vara, un om trecut de prima tinereţe, care îşi pierde puterile, toamna, şi un bătrân neputincios iarna (până la solstiţiu). Ilustraţia modernă care prezintă fazele evoluţiei omului de la copil la bătrân este o imitaţie a acestui simbol.

Într-o altă variantă, soarele se năştea cu plete aurii lungi (razele) care deveneau din ce în ce mai scurte pe măsură ce îşi pierdea puterea, în lunile de toamnă. Să ne reamintim de povestea lui Samson (sau Sam-sun) din Vechiul Testament. Acesta era incredibil de puternic şi avea părul lung, dar şi-a pierdut puterea când părul i-a fost tăiat. Problemele sale au început când a intrat în „Casa Dalilei” – semnul astrologic al Fecioarei, prin care trece soarele în timp ce se apropie toamna. Cu o ultimă zvâcnire a puterii sale, Sam-Soarele trânteşte la pământ doi piloni, care reprezintă un alt simbol clasic al Frăţiei, pe care îl regăsim din Egiptul antic şi până la francmasonii moderni. Legenda lui Samson (Sam-sun) este povestea simbolică a ciclului anual al soarelui. În realitate nu a existat o asemenea Sun – soare, în limba engleză. Din câte înţeleg, în limba ebraică Samson înseamnă chiar „Zeul Soare”.

Pentru creştinii ortodocşi, Iisus este singurul Fiu conceput de Dumnezeu, care a murit pentru iertarea păcatelor noastre.

Exact aceeaşi pretenţie au avut-o un lung şir de zei antici, cu mult timp înainte să se audă măcar de Iisus Christos. Expresia „Fiu al lui Dumnezeu” pare să dateze cel puţin din perioada regilor gotici arieni din Cilicia, care îşi asumau titlul de „Fii ai Zeului Soare”, tradiţie adoptată apoi de faraonii din Egipt. Mulţi adepţi New Age îl consideră pe Iisus una cu Sananda, un iniţiat de rang înalt dintr-o ierarhie spirituală care s-a întrupat pentru a infuza pe pământ aşa-zisa energie „christică”. Alţii cred că a fost un extraterestru cu o misiune similară. În sfârşit, sunt unii care afirmă că pretenţia sa de a fi „regele evreilor” se datora faptului că se trăgea din sângele regal al lui David.

Dar oare chiar a existat Iisus? Au existat Moise, Solomon şi regele David? Răspunsul meu este un categoric nu. Nu există dovezi credibile şi incontestabile ale existenţei nici unuia dintre ei în afara textelor biblice, iar acestea nu sunt deloc credibile. Dar cum au apărut ele?

În anul 721 î.Ch., Israelul a fost cucerit de asirieni, iar israeliţii (sau canaaniţii) au fost luaţi în captivitate. Triburile cunoscute de istoria oficială sub numele de Iuda şi Benjamin au supravieţuit timp de mai bine de o sută de ani, înainte de a fi cucerite şi capturate de prietenii noştri, babilonienii, în jurul anului 586 î.Ch. Istoria întreagă care ascundea adevărul a început să fie fabricată în Babilon, capitala antică a preoţimii şi ierarhiei reptilo-ariene, de către preoţii ebraici cunoscuţi sub numele de leviţi.

Vechiul testament

Gândiţi-vă puţin: dacă o Frăţie ar distruge întreaga cunoaştere a lumii antice, inclusiv bibliotecile acelei lumi, ce ar scrie ea în textele ei, istoria reală sau o variantă a acesteia pe care ar dori să o inoculeze în subconştientul colectiv? În timpul şi după şederea lor în Babilon, în care au aflat atâtea lucruri, inclusiv legendele Sumerului, preoţii leviţi au amestecat adevărul (de multe ori simbolic şi acesta) cu fantezia, iar acest amestec a devenit fundamentul Vechiului Testament.

Nu „israeliţii” au fost cei care au scris aceste texte. Chiar dacă am accepta existenţa lor, ei ar fi trebuit să fie demult dispersaţi pe vremea când leviţii şi-au înmuiat penele în cerneală. Geneza, Exodul, Leviticul şi Numerele, care împreună alcătuiesc Torah „evreiască”, au fost scrise în totalitate de leviţi sau sub supravegherea acestora, în timpul şi după şederea lor în Babilon. Acest grup de oameni care practicau sacrificiile umane, magicieni negri şi fanatici care obişnuiau să bea sânge, sunt cei care au scris legea morală pe care evreii ar trebui să o urmeze până în zilele noastre. Eu n-aş avea încredere nici să-i întreb cât e ceasul!

În schimb, creştinii fanatici iau aceste texte drept Cuvântul lui Dumnezeu! Nu sunt deloc Cuvântul lui Dumnezeu, sunt cuvintele leviţilor, scrise sub directa îndrumare a iniţiaţilor reptilieni pur-sânge sau cu sânge încrucişat din Frăţia Babiloniană. Tăbliţele Sumeriene dovedesc mai presus de orice îndoială că Geneza nu reprezintă altceva decât un text condensat al unor texte sumeriene mai vechi. Legenda sumeriană a Edinului a devenit povestea biblică a Grădinii Edenului. Vă mai amintiţi povestea lui Moise, găsit în stufăriş de o prinţesă egipteană? Exact aceeaşi poveste era relatată de sumerienii-babilonieni cu referire la regele Sargon cel Bătrân.

Povestea lui Moise este o invenţie, cum este şi „captivitatea” în Egipt, povestea Exodului (cel puţin în forma descrisă în Biblie) şi crearea celor 12 triburi prin intermediul lui Iacov. Toate aceste texte au fost scrise de leviţi, ai căror conducători erau iniţiaţi la şcolile misterelor reptiliene din Babilon. Poveştile lor sunt simbolice şi codificate, astfel încât să fie înţelese de iniţiaţi, dar nu şi de mase, care trebuiau să creadă în sensul lor literal. Potrivit leviţilor, Moise a primit legile şi poruncile de la Dumnezeu în vârful unui munte. Regăsim mereu şi mereu acelaşi simbolism al munţilor.

Partea  a-II-a, a-III-a, a-IV-a, a-V-a, a-VI-a

 – Va urma – 

Incredibila istorie paralelă a religiilor 2/6

Incredibila istorie paralelă a religiilor 3/6

Incredibila istorie paralelă a religiilor 4/6

Incredibila istorie paralelă a religiilor 5/6

(Visited 2.051 times, 1 visits today)
Click to rate this post!
[Total: 6 Average: 4.8]
5 0

Abonează-te prin mail:

Delivered by FeedBurner